doctor chirurg ortoped - Stefan Cristea

Dictionar

A

Ablaţie
Operaţie constând din îndepărtarea unui organ, a unui ansamblu de ţesuturi sau a unui corp străin pe cale chirurgicală.
Acetabul
Cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului.
Acid hialuronic
Mucopolizaharid prezent în lichidul sinovial, în umoarea apoasă şi în cea vitroasă.
Antiagregant plachetar
Medicament care reduce capacitatea de agregare a plachetelor sangvine. Antiagregantele plachetare (aspirina în doze mici, ticlopidina, sulfinpirazonul, dipiridamolul), inhibă funcţiile plachetare care participă la hemostază (oprirea hemoragiilor). Ele sunt administrate pe cale orală.
Articulaţie
Formaţiune anatomică formată din extremităţile a două sau mai multor oase şi din alte structuri specifice (capsulă articulară, sinovială, ligamente articulare, cartilaj articular) şi care permite mobilizarea oaselor între ele.
Artroscop
Cameră video în miniatură care transmite unui monitor imagini mărite din interiorul cavităţii articulare, ortopedul având astfel o viziune clară asupra genunchiului.
Artroscopie
Procedură chirurgicală miniinvazivă (incizii de aproximativ 1 cm) prin care medicul ortoped vizualizează interiorul articulaţiei genunchiului, cu ajutorul unui instrument numit artroscop, în acest fel putând fi diagnosticate şi tratate diferite probleme articulare.
Artroză
Afecţiune cronică degenerativă a articulaţiilor.
Artrozoic
Suferind de artroză.

B

Biocompatibil
Compatibil cu materia vie; despre un material organic sau anor-ganic care, intodus in organism, nu exercită efecte nocive (toxice sau de altă natură) locale sau generale.

C

Coagulogramă
Test care permite diagnosticarea unei coagulopatii; (concr.) buletin care cuprinde rezultatul unui astfel de test.
Coagulopatie
Denumire generică pentru sindroamele hemoragice datorate tulburărilor de coagulare a sângelui.
Colagen
Proteină care se găseşte în ţesutul conjunctiv, osos Şi cartilaginos Şi care, prin fierbere, se transformă în gelatină.
Condrocalcinoză
Boală de depozitare a pirofosfatului de calciu; este o afecţiune reumatologică cu manifestări clinice variate datorate precipitării pirofosfatului de calciu in ţesuturile conjunctive.
Corticoid
Hormon secretat de corticosuprarenală; corticosteroid.
Coxatroză
Coxartroza este o afecţiune cronică, degenerativă a Şoldului. Numită Şi artroza coxo-femurală sau artroza Şoldului, reprezintă localizarea reumatismului cronic degenerativ la nivelul Şoldului. În timpul mersului sunt în momentele de sprijin unipodal, în care presiunea este de patru ori mai mare pe o articulaţie coxo-femurală, decât în fazele staţiunii bipodale, fapt ce favorizează apariţia coxartrozei.
Cutanat
Care ține de piele, privitor la piele; (despre tratamente medicale) care se aplică pe piele.

E

Edem
Infiltraţie cu lichid seros a ţesuturilor, îndeosebi a pielii, cu acumulare de lichid în ţesutul conjunctiv subcutanat. Pielea edematiată este lucioasă şi mai transparentă, datorită infiltraţiei este întinsă, cutele se şterg, iar contururile osoase dispar. Din cauza edematierii, pielea îŞi pierde elasticitatea, iar prin apăsare rămâne un timp urma degetului (semnul godeului).
Electrocardiogramă
Înregistrare grafică a tensiunii şi a curenţilor electrici care însoţesc activitatea musculară a inimii.
Entorsă
Leziune traumatică a unei articulaţii provocată de executarea bruscă a unei miŞcări dincolo de limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare permanentă a oaselor sau a ligamentelor.

F

Femur
Os lung care formează scheletul coapsei, de la genunchi până la Şold.
Fibriogen
Proteină globurală prezentă în plasma sangvină care, sub acţiunea trombinei, este hidrolizată parţial rezultând o proteină insolubilă, fibrină. Afectarea nivelului plasmatic al fibrinogenului este expresia afectării directe a diverse organe, între care a ficatului, ca sediu principal al sintezei sale.
Fibrioză
Dezvoltare patologică exagerată a ţesutului conjunctiv.

G

Grefă
Fragment de ţesut sau organ transplantat dintr-o regiune în alta a corpului aceluiaŞi individ sau de la un organism la altul; grefon, transplant. 2. Operaţie de refacere a unui ţesut sau a unui organ cu ajutorul unei grefe.
Gută
Afecţiune determinată de o tulburare a metabolismului purinelor: acidul uric, produs terminal de degradare a purinelor, se acumulează in sânge (hiperuricemie), apoi, sub formă de cristale minuscule de uraţi (de sodiu, calciu, potasiu, amoniu), se depune in articulaţii, in special in ţesutul cartilaginos. Articulaţiile afectate se pot deforma progresiv, până la pierderea mobilităţii. Boala se manifestă prin umflături ale articulațiilor, insoțite de dureri violente.

H

Hematie
Celulă sangvină de culoare roŞie, care transportă oxigenul Şi bioxidul de carbon în sânge; globulă roŞie; eritrocit.
Hemoleucogramă
Analiză de laborator constând în notarea hematiilor Şi a leucocitelor.
Hiperextensiune
Extensiune maximă a unei articulaţii.

I

Intraarticular
În/din interiorul unei articulaţii.
Ischiogambier(i)
Muşchii biarticulari care acţionează pe articulaţia şoldului astfel: muşchiul biceps femural (prin capătul lung) este extensor şi rotator extern al coapsei, iar muşchii semimembranos şi semitendinos sunt tot extensori, dar totatori interni şi aductori ai coapsei.

L

Lichid sinovial
Lichid seros, transparent, de culoare galbenă, secretat de membranele situate în cavitatea articulaţiilor cu scopul de a înlesni alunecarea oaselor unele peste altele.
Ligament
Fascicul de fibre conjunctive, tare Şi puţin elastic, cu rol de fixare a componentelor unei articulaţii sau de susţinere şi menţinere a unuia sau a mai multor organe.
Ligamentoplastie
Procedeu chirurgical de refacere a ligamentelor rupte sau relaxate ale unei articulaţii.

M

Membrană sinovială
Extirparea chirurgicală, parţială sau totală, a unui "menisc articular”.
Menisc
Cartilaj în formă de lentilă sau de inel, care se află la diferite articulaţii ale corpului. Rolul său este de a facilita alunecarea suprafeţelor articulare, una faţă de cealaltă, în timpul mobilizării articulaţiei.
Meniscectomie
Extirparea chirurgicală, parţială sau totală, a unui "menisc articular”.
Morfofuncţional
Referitor la morfologia Şi funcţionarea unui organism.

O

Osteoartrită
Termen utilizat îndeosebi pentru desemnarea unei artrite infecţioase ale cărei leziuni s-au extins la nivelul zonelor osoase adiacente.
Osteofit
Excrescenţă osoasă anormală situată la marginea unei suprafeţe articulare. Osteofitele în sine nu sunt dureroase, dar pot veni în contact cu alte oase sau nervi, provocând durere.
Osteotomie
Secţionarea operatorie a unui os, în scopul obţinerii axării, derotării, alungirii, scurtării sau sprijinului acestuia.

P

Polietinelă
Produs chimic macromolecular, elastic, de culoare albă, obţinut prin polimerizarea etilenei.
Proteina C reactivă
Proteină folosită în diagnosticarea multor boli, fiind unul din indicatorii analizaţi Şi urmăriţi în evoluţia bolii. Nu trebuie confundată cu proteina C sau peptida C.

R

Rahianestezie
Metodă de anestezie parţială locoregională, în special a părţii inferioare a corpului, prin puncţie lombară şi injectarea în spaţiul subarahnoidian a unei substanţe anestezice locale care antrenează pierderea sensibilităţii şi apoi a motricităţii, determinând anestezia regiunilor inervate de nervii subiacenţi.
Redoare
Limitare a mobilităţii unei articulaţii.
Rezecţie
Excizia unei porţiuni, de mărime variabilă (dar considerabilă), între două secţiuni chirurgicale practicate la nivelul unui organ sau al unui ţesut.
RMN, Imagistică prin rezonanţă magnetică
Test care se foloseşte de un câmp magnetic şi de pulsuri de radiofrecvenţă pentru vizualizarea imaginii diferitelor organe şi ţesuturi ale corpului omenesc. În multe din cazuri, RMN oferă informaţii care nu pot fi vizualizate prin radiografie, ultrasonografie sau tomografie computerizată.
Rotulă (sau paletă)
Os în formă de disc, situat pe partea anterioară a genunchiului, care contribuie la formarea articulaţiei.

S

Sedimentare
Fenomen de depunere lentă a particulelor solide dintr-o suspensie, dintr-o emulsie etc. prin cădere liberă sau prin centrifugare; sedimentaţie.
Sinovectomie
Ablaţie chirurgicală, parţială sau totală, a unei sinoviale (membrana care tapetează cavitatea articulaţiilor mobile) atinsă de o afecţiune articulară. Excizie chirurgicală totală sau parţială a sinovialei unei articulaţii.
Sutură
În anatomie, articulaţie imobilă între două oase, alcătuită din ţesut fibros. 2. În chirurgie, restabilirea continuităţii unui ţesut sau organ divizat printr-o cusătură în care se utilizează fire din diferite materiale sau agrafe, pansament lipit etc.

V

Vascularizat
(despre ţesuturi, organe) Care conţine vase sangvine, care este bogat în vase sangvine.
Spitalul "Sf. Pantelimon" Bucureşti
0722 38 88 77
Spitalul SANADOR Bucureşti
0748 22 73 10

Înapoi sus