doctor chirurg ortoped - Stefan Cristea

Traumatologie

Entorsele

Sunt traumatisme ale articulaţiilor care interesează aparatul capsulo-ligamentar al acestora (distensie, elongaţie, rupturi totale sau parţiale sau smulgeri de pe inserţiile osoase) şi care depăşesc limitele fiziologice de stabilitate ale articulaţiei, dar fără modificarea raporturilor între suprafeţele articulare.

Se caracterizează prin două elemente:
  • leziuni capsulo-ligamentare de gravitate diferită
  • suprafeţele articulare suferă forţe care le fac să efectueze mişcări anormale sau mişcări normale ce depăşesc amplitudinea maximă, cu păstrarea contactului articular normal.
Apare în special la adulţi, mai frecvent sportivi. Este rară la copii, unde ligamentele sunt suple şi elastice, şi la bătrâni, care datorită osteoporozei fac în special fracturi.

Cauza determinanta este mişcarea forţată care imprima extremităţii articulare o mişcare de amplitudine exagerată, mişcare care solicita şi destinde ligamentele. Între cauzele favorizante de ordin local se număra laxitatea articulara, paralizii şi atrofii musculare, devieri şi dezaxări ale membrului, iar între cauzele de ordin general lipsa de antrenament, oboseala, hipotonia musculară.

Cea mai severă este entorsa de genunchi, dar cea mai frecventă este cea de gleznă.

  • Radiologic:
    • standard: faţă şi profil bilateral (poate fi normal sau arată existenţa unor smulgeri osoase, fracturi)
    • în poziţii forţate: pentru a aprecia lărgirea spaţiului articular permisă de rupturi ligamentare (mai ales la gleznă şi genunchi)
  • Artrografia: opacă sau gazoasă; este eficientă în prima săptămână
  • Artroscopie
  • RMN
  • Examen clinic sub anestezie

În raport cu amploarea semnelor clinice şi radiologice se deosebesc trei forme de entorsă:
  1. uşoară: durere redusă, jenă funcţională, tumefiere dureroasă, lipsa oricărui semn radiologic de ruptură ligamentară
  2. moderată: durere vie, impotenţă funcţională parţială, tumefacţie evidenta alături de mobilitate normală şi examen radiologic negativ
  3. gravă: durere vie, impotenţă funcţională totală, tumefacţie, echimoza întinsă, prezenţa punctelor dureroase ligamentare, mobilitate anormală şi lărgirea unilaterală a spaţiului articular pe radiografiile în poziţii forţate, traducând ruptura totală sau o smulgere a inserţiei osoase.

EVOLUŢIA

Depinde de localizare, gradul entorsei, vârsta bolnavului. Este de cele mai multe ori favorabilă tratată corect.
La entorsele grave neglijate sau tratate incorect apar sechele: instabilitate dureroasă, impotenţă funcţională, tumefacţie (edem, hidartroza), redoare articulară, atrofie musculară. Examenul radiologic efectuat mai târziu poate identifica osteoporoza difuză Sudeck-Leriche, osificări periarticulare, corpi liberi intraarticulari, smulgeri osoase, artroză.

TRATAMENT

Are următoarele scopuri:
  • tratarea ortopedică sau chirurgicală a leziunilor ligamentare;
  • combaterea reacţiei vasomotorii nocive prelungite;
  • combaterea amiotrofiei musculare şi prevenirea redorii articulare.

Tratamentul este în funcţie de gravitatea entorsei:
  1. entorsa uşoară:
    • tânăr, sportiv: infiltraţie locală cu novocaină şi hidrocortizon (pentru a întrerupe cercul vicios al tulburărilor vasomotorii), imobilizare cu faşă elastică, tratament fizioterapic cu curenţi electrici (diadinamice, ionizări cu xilina), ultrasunete, întreruperea activităţii sportive 7-10 zile şi apoi reluare progresivă.
    • adult, fără activitate sportivă: imobilizare cu aparat gipsat 14 zile (calmează durerea, combate tulburările vasomotorii, se resoarbe hidartroza).
  2. entorsa medie: imobilizare gipsată 21-30 de zile, contracţii musculare izometrice în timpul imobilizării, tratament fizioterapic (ultrascurte, ultrasunete, diaflux, diadinamice), tratament de recuperare (după suprimarea imobilizării), reluare progresivă a activităţii.
  3. entorsa gravă:
    • tratament conservator: imobilizare gipsată 4-6 săptămâni;
    • de preferat tratament chirurgical: explorarea cavităţii articulare (pentru a face un inventar lezional), refacerea ţesuturilor rupte cu reconstituirea anatomiei normale. După operaţie se practică imobilizare gipsată 4-6 săptămâni cu contracţii musculare izometrice sub gips, iar la scoaterea aparatului gipsat tratament kinetoterapic pentru a preveni amiotrofia şi redoarea articulară.
Spitalul "Sf. Pantelimon" Bucureşti
0722 38 88 77
Spitalul SANADOR Bucureşti
0748 22 73 10

Înapoi sus