doctor chirurg ortoped - Stefan Cristea

Traumatologie

Luxatiile

Prin luxaţie înţelegem pierderea permanentă a raporturilor dintre extremităţile osoase care participă la formarea unei articulaţii.
 
Luxaţiile pot fi: complete, când se pierde complet contactul articular, sau incomplete - subluxaţii când se păstrează un contact parţial între suprafeţele articulare.
 
În articulaţiile de tip sindesmoză (gleznă) folosim termenul de diastazis, în articulaţiile de tip diartroză (simfiza pubiană), folosim termenul de disjuncţie (1).
 
Luxaţiile pot surveni în contextul unor afecţiuni: congenitale, inflamatorii, infecţioase, tuberculoză, poliomielita. În aceste cazuri vorbim de luxaţii patologice, spre deosebire de cele traumatice.
 

Luxaţiile posttraumatice neglijate, pot avea următoarele forme:

a. Înveterate, când reducerea a fost amânată
b. Ireductibile, când reducerea nu mai poate fi făcută decât chirurgical
c. Incoercibile, când s-a pierdut dreptul de domiciliu
d. Recidivante, sau habituale când se repetă după traumatisme minime sau se reduc la fel de uşor.


Cele mai severe sunt luxaţiile de şold, de genunchi, umăr, cot, gleznă, dar cele mai frecvente sunt cele de umăr.
 

Tratament

Tratamentul oricărei luxaţii constă în reducerea de urgenţă şi imobilizare. Tratamentul se realizează în trei timpi succesivi: reducere, imobilizare, recuperare a funcţiei articulare.
 
Reducerea se face sub anestezie, pentru combaterea durerii şi pentru o relaxare musculară. În funcţie de localizare se apelează la anestezie locală, regională sau generală.
 
Reducerea se realizează prin manevre blânde, graduale, bine codificate pentru fiecare tip de luxaţie, obligând epifiza luxată să parcurgă drumul invers luxaţiei. Reducerea se simte şi se aude în cazul articulaţiilor mari. În caz de imposibilitate de reducere, prin interpunerea părţilor moi capsulo-ligamentare, sau a micilor fragmente osteoarticulare, se intervine chirurgical reducând deschis.
 
Reducerea este o urgenţă şi trebuie efectuată pentru prevenirea complicaţiilor locale sau generale. Complicaţiile generale sunt reprezentate de şoc şi moarte subită, iar cele locale de: necroză cutanată, leziuni ischemice, nervoase.
 
Imobilizarea se poate realiza prin aplicarea unor bandaje ortopedice (umăr), atele gipsate (cot, gleznă) sau tracţiune transscheletică (şold).
Recuperarea funcţională, începe precoce încă din timpul imobilizării prin efectuarea unor contracţii izometrice, hiperkinetice, continuând apoi odată cu suprimarea imobilizării prin mişcări pasive (Kineteck) şi active.

Luxaţiile recidivante se imobilizează pe o perioadă mai scurtă pentru a nu atrofia musculatura şi mai mult, dar preferabil se operează.
 
Spitalul "Sf. Pantelimon" Bucureşti
0722 38 88 77
Spitalul SANADOR Bucureşti
0748 22 73 10

Înapoi sus